Sfantul Mucenic Dionisie Areopagitul

Viața Sfântului Dionisie Areopagitul
(3 octombrie)

Sfântul Dionisie Areopagitul s-a născut din părinți păgâni, dar de neam ales, și a crescut în cetatea Atena. Încă din copilărie a fost dat la școlile elenistice, unde a progresat atât de mult, încât la douăzeci și cinci de ani i-a întrecut pe toți învățații și filozofii mai vârstnici decât el. Dorind să dobândească o cunoaștere desăvârșită, a plecat în Egipt, la Heliopolis, vestită pentru înțelepții ei, unde, împreună cu prietenul său Apolofan, a deprins arta astronomiei.

Pe când se afla acolo, s-a petrecut un fapt minunat: la vremea răstignirii Domnului Iisus Hristos, soarele s-a întunecat în plină zi și și-a ascuns lumina timp de trei ceasuri. Văzând aceasta, Dionisie a rostit cu uimire: „Sau Dumnezeu, Ziditorul lumii, pătimește, sau această lume se sfârșește”. El a spus acestea nu din știința sa, ci fiind luminat de Duhul lui Dumnezeu.

Întors la Atena, Dionisie s-a căsătorit și, fiind de neam bun, a ajuns conducător al cetății, cârmuind-o cu pricepere și cinste.

Când Sfântul Apostol Pavel a venit la Areopag să vestească pe Hristos Cel răstignit și înviat, Dionisie l-a ascultat cu mare atenție și a păstrat cuvintele lui în inimă. Cei mai mulți dintre atenieni au amânat să creadă, cerând să audă altă dată, dar Dionisie, doritor de adevăr, a intrat în dialog cu apostolul. Mergând împreună prin cetate, Pavel a observat un altar pe care scria: „Dumnezeului necunoscut”. Întrebându-l pe Dionisie cine este acel Dumnezeu, acesta a răspuns: „Încă nu S-a arătat, dar va veni, pentru că El este Cel care va împărăți peste cer și pământ, și împărăția Lui nu va avea sfârșit”.

Atunci Pavel i-a descoperit că acest Dumnezeu S-a făcut om, născut din Fecioara Maria, a suferit răstignirea pentru mântuirea oamenilor, iar soarele, neputând privi patima Sa, s-a întunecat. Același Hristos a înviat din morți și S-a înălțat la ceruri. „Acesta este adevăratul Dumnezeu, Dionisie. Crede în El și slujește-I!”. Adu-și aminte de minunea întunericului văzut la Heliopolis, Dionisie a înțeles că Hristos este Dumnezeul cel necunoscut și a cerut lui Pavel să se roage pentru el, ca să fie primit între slujitorii Domnului.

În acele zile, un orb din naștere a fost tămăduit de Pavel, care, punându-i mâna pe ochi și făcând semnul crucii, i-a redat vederea. Trimis la Dionisie, acesta i-a vestit minunea și chemarea la botez. Uimit, Dionisie, împreună cu soția sa Damar, cu copiii și întreaga casă, a mers la Pavel și s-a botezat. Apoi, lăsând toate, i-a urmat apostolului.

Timp de trei ani, a fost alături de Pavel, învățând de la el tainele dumnezeiești, după cum se vede și din scrierile sale. Mai târziu, Pavel l-a hirotonit episcop și l-a trimis la Atena. Dar Dionisie a fost și la Ierusalim, unde a participat, împreună cu alți apostoli, la înmormântarea Maicii Domnului, învățând de la Petru, Ioan și Iacov tainele credinței.

Multă vreme a păstorit Biserica din Atena, apoi, dorind să propovăduiască și în alte ținuturi și să pătimească pentru Hristos, a lăsat în locul său alt episcop și a mers la Roma, unde a fost trimis de Clement, episcopul Romei, în Galia, împreună cu alți părinți. Acolo a întors la Dumnezeu mult popor și a ridicat la Paris o biserică, unde săvârșea Sfintele Taine.

Dar pe vremea împăratului Domițian s-a ridicat prigoană împotriva creștinilor. Trimisul său, ighemonul Sisinie, l-a prins pe Dionisie împreună cu Rustic și Elefterie. După multe chinuri — bătăi, foc, fiare, temniță —, ei au rămas statornici în credință, mărturisindu-L pe Hristos. În cele din urmă au fost duși pe colina numită „a lui Marte” și acolo li s-au tăiat capetele.

Minune mare s-a arătat atunci: trupul Sfântului Dionisie, ridicându-se, și-a luat capul în mâini și a mers până la casa unei femei credincioase, Catulia, unde și-a dat sufletul. În acel loc s-a ridicat mai târziu o biserică.

Sfântul Dionisie a pătimit la vârsta de 90 de ani, în anul 96 după Hristos. La mormântul său s-au săvârșit multe minuni, spre slava lui Dumnezeu în Treime.

Povestirea Sfântului Dionisie despre Sfântul Carp

Sfântul Dionisie, într-o scrisoare către monahul Demofil, povestește despre o întâmplare din viața Sfântului Carp, ucenicul lui Pavel. Acesta, fiind supărat pe un păgân care abătuse pe un creștin de la credință, s-a rugat ca amândoi să piară. În vedenie, a văzut cerul deschis, pe Hristos și pe îngeri, dar și o prăpastie întunecoasă unde erau cei doi, gata să fie înghițiți de un balaur. Carp se bucura de pieirea lor, dar Hristos S-a coborât și le-a întins mâna, dorind să-i mântuiască. Atunci Domnul i-a zis lui Carp: „Mai bine lovește-Mă pe Mine, căci sunt gata să fiu din nou răstignit pentru oameni, decât să dorești pieirea lor. Eu voiesc ca păcătoșii să se pocăiască și să trăiască”.

Această întâmplare este o pildă pentru toți, ca să nu dorim pierzarea celor rătăciți, ci cu răbdare și dragoste să ne rugăm pentru întoarcerea lor.

Tot azi amintim de:

SfântulIoan Hozevitul, episcopul Cezareei, care, lăsându-și scaunul, s-a retras în pustie și, după multe nevoințe și minuni, s-a mutat la Domnul.

Fericitul Isihie Horivitul, care, după o vedenie și o boală, s-a închis doisprezece ani în chilie, petrecând în tăcere și lacrimi. La sfârșit le-a spus fraților: „Cel ce se gândește mereu la moarte nu poate să păcătuiască” și apoi s-a odihnit în Domnul.