Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu
(23 octombrie)

Părintele Constantin Sârbu a fost o figură emblematică a preoților care au mărturisit credința ortodoxă în perioada comunistă, suferind torturi și privațiuni grele în închisorile regimului comunist fără a-și trăda credința. Născut pe 10 ianuarie 1905, în comuna Cavadinești, fostul județ Covurlui, el a provenit dintr-o familie simplă de agricultori și a rămas orfan de mic. Crescut de bunica sa, o femeie profund credincioasă, a fost îndrumat să urmeze Seminarul Teologic din Galați în 1919, continuându-și studiile la Facultatea de Teologie din București.

După absolvirea studiilor în 1929, s-a angajat ca cântăreț la Biserica Lucaci din București, neputând găsi o parohie. În 1934, a fost hirotonit la Huși, devenind preot la Catedrala Episcopală și director al Școlii de cântăreți din oraș, funcție care i-a oferit oportunitatea de a preda sectologie, catehism și muzică vocală. În 1938, s-a transferat la parohia Parcul Călărași, în cartierul muncitoresc Vergului, unde a întemeiat Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și a trăit o viață de nevoință după ce a rămas văduv.

În timpul regimului comunist, părintele Sârbu a fost persecutat pentru propovăduirea sa ferventă a credinței. A fost arestat de Securitate pe 10 ianuarie 1954, fiind acuzat de activitate anticomunistă. Condamnat la opt ani și trei luni de închisoare, a fost încarcerat în penitenciarele de la Jilava, Gherla și Dej și a fost trimis în lagărele de muncă forțată de la Poarta Albă și Salcia, unde a îndurat condiții greu de imaginat. După perioada de detenție, în 1961, a fost exilat cu domiciliu forțat în satul Viișoara din Bărăgan.

În urma decretului de eliberare a deținuților politici din 1964, părintele a fost eliberat, dar Securitatea a continuat să-l supravegheze. În aprilie 1964, a obținut permisiunea de a sluji la Biserica Sapienței din București, care fusese închisă timp de 40 de ani. Sănătatea părintelui fusese grav afectată de regimul de detenție, suferind de ulcer și alte probleme medicale.

Pe 18 octombrie 1975, a fost supus unei operații la Spitalul Elias, dar a contractat septicemie în condiții suspecte. Părintele Constantin Sârbu a trecut la cele veșnice pe 23 octombrie 1975, după ce a primit Sfânta Împărtășanie și Spovedanie, fiind considerat de mulți o figură sfântă a rezistenței ortodoxe în fața opresiunii comuniste.