Sfântul Apostol Anania

Sfântul Apostol Anania, unul dintre cei șaptezeci de apostoli
(1 octombrie)

Sfântul Apostol Anania, unul dintre cei șaptezeci de apostoli, a fost episcop al cetății Damasc. El este cel care l-a botezat pe Sfântul Apostol Pavel, după ce Domnul i S-a arătat în vedenie și i-a poruncit să meargă pe Ulița Dreaptă, în casa lui Iuda, unde se afla Saul din Tars, aflat în rugăciune. La început, Anania s-a împotrivit, știind răutățile lui Saul împotriva creștinilor din Ierusalim și scopul pentru care venise la Damasc – să-i lege pe cei ce chemau numele Domnului. Dar Domnul i-a spus: „Mergi, căci acesta îmi este vas ales”.

Ascultând, Anania a mers la Saul, și, punându-și mâinile peste el, i-a zis: „Frate Saule, Domnul, Cel care ți S-a arătat pe cale, m-a trimis să-ți redea vederea și să te umpli de Duhul Sfânt”. Îndată Saul a văzut din nou, iar Anania l-a botezat. Mai târziu, când iudeii s-au hotărât să-l omoare pe Pavel pentru convertirea sa, Anania și alți ucenici l-au coborât peste zid într-un coș, ca să scape. El însuși a continuat să predice cu îndrăzneală numele Domnului, vestind Evanghelia nu doar evreilor, ci și neamurilor.

Din Damasc, Anania a mers în Elevteropol, unde a arătat oamenilor calea mântuirii, a vindecat bolnavi și a adus pe mulți la credința în Hristos. În acea vreme, ighemonul Lucian, închinător la idoli, a pornit o prigoană împotriva creștinilor, trimițând poruncă în toată stăpânirea sa: cei care se închinau lui Hristos trebuiau supuși chinurilor, iar cei care jertfeau idolilor primeau daruri și cinstiri. Această poruncă l-a găsit pe Sfântul Anania propovăduind Evanghelia și făcând minuni cu puterea Domnului.

A fost prins și dus înaintea lui Lucian, care încerca să-l silească să jertfească idolilor. Anania a refuzat, mărturisind cu tărie că se închină numai lui Iisus Hristos, pe care L-a văzut și cu care a vorbit, atât pe pământ cât și după înălțarea Sa. El a amintit cum a fost trimis să-l vindece pe Saul și cum Domnul l-a întors la adevăr.

Judecătorul l-a amenințat cu chinuri, dar Anania a rămas neclintit, rugându-se Domnului să-l întărească și să-l învrednicească de împărăția cerească. Atunci a fost bătut crunt, i-au fost sfâșiate coastele cu cârlige de fier și i-au fost arse rănile cu făclii aprinse. În toate acestea, el și-a ridicat ochii la cer și s-a rugat cu statornicie.

Văzând că nu-l poate îndupleca, Lucian a poruncit ca sfântul să fie scos din cetate și ucis cu pietre. Și așa, asemenea Sfântului Ștefan, Anania a primit moarte mucenicească, strigând cu glas mare: „Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale încredințez sufletul meu”.

Trupul său a fost lăsat neîngropat, dar niște credincioși care treceau din Damasc l-au luat cu evlavie și l-au îngropat cu cinste în moșia lui, aducându-i astfel cuvenita cinstire.