Sfantul Apostol Filip, Sfantul Ierarh Teofan Marturisitorul, Sfanta Mucenita Zenaida

Viaţa Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei şapte diaconi

(11 octombrie)

Sfântul Apostol Filip era originar din Cezareea Palestinei. El s-a căsătorit și a avut patru fiice care au primit darul profeției. A fost ales de Sfinții Apostoli între cei șapte diaconi și hirotonit împreună cu Sfântul Arhidiacon și Mucenic Ștefan. Cu multă râvnă slujea comunității creștine, având grijă de săraci și de văduve.

După uciderea Sfântului Ștefan, când s-a pornit prigoana împotriva Bisericii din Ierusalim, iar credincioșii s-au risipit prin Iudeea și Samaria, Filip a mers în Samaria și a început să-L propovăduiască pe Hristos. Toți locuitorii îl ascultau cu luare-aminte, căci învățătura lui era întărită de numeroase minuni: vindeca bolile, izgonea duhurile rele care strigau cu glas mare când ieșeau din oameni. Astfel, în cetate s-a răspândit o mare bucurie — nu doar pentru vindecările trupești, ci mai ales pentru că mulți primeau credința și se întorceau la adevăratul Mesia.

În Samaria se afla și Simon, un vrăjitor renumit, admirat de tot poporul pentru „puterile” sale. Când însă a văzut minunile pe care le făcea Dumnezeu prin Filip și a auzit vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Iisus Hristos, Simon a crezut și el și s-a botezat împreună cu ceilalți.

Mai târziu, îngerul Domnului i s-a arătat lui Filip și i-a poruncit să meargă spre miazăzi, pe drumul care coboară din Ierusalim spre Gaza. Ascultând, Filip a întâlnit acolo un famen etiopian, slujitor al împărătesei Candachia. Acesta, întorcându-se de la Ierusalim, citea în căruța sa din cărțile proorocilor. Filip i-a tâlcuit Scriptura și i-a vestit credința în Domnul nostru Iisus Hristos, iar famenul a cerut să fie botezat. După botez, îngerul l-a răpit pe Filip și l-a dus la Azot, de unde a continuat să umble prin cetăți, vestind cuvântul lui Dumnezeu.

La sfârșit, Filip s-a întors în Cezareea, unde locuia cu cele patru fiice ale sale, fecioare și proorocițe. Mai târziu a fost chemat din nou la Ierusalim, unde Apostolii l-au hirotonit episcop și l-au trimis în Trallia Asiei să propovăduiască. Acolo a adus pe mulți la credință, a făcut mari minuni și, ajuns la adânci bătrâneți, s-a mutat cu pace la Domnul.

Viaţa Cuviosului Părinte Teofan Mărturisitorul, făcătorul de canoane

(11 octombrie)

Cuviosul Teofan s-a născut în Palestina, din părinți dreptcredincioși și milostivi, care se întreceau în iubirea față de străini. Fratele său era Teodor, care mai târziu avea să sufere pentru apărarea sfintelor icoane. Prin grija părinților lor, amândoi au învățat toată înțelepciunea vremii și s-au dovedit iscusiți în filozofie. Înțelegând însă cât de nestatornică și deșartă este slava lumii, au părăsit totul și s-au retras în Lavra Sfântului Sava, unde au îmbrățișat viața monahală.

Acolo viețuiau în post, rugăciune și în toate faptele bune. Teodor, pentru viața sa curată, a fost hirotonit preot. În vremea aceea s-a ridicat prigoana împotriva cinstirii icoanelor, care a tulburat întreaga Biserică a lui Hristos.

Patriarhul Ierusalimului i-a trimis pe Teofan și Teodor la împăratul Leon Armeanul, ca să-l mustre pentru necredința sa. Cei doi, ca niște mielușei în fața unui lup, s-au dus și au grăit cu îndrăzneală, mustrându-l pentru păgânătatea lui. Din pricina aceasta au pătimit mult, fiind chinuiți de mai mulți împărați — de Leon, apoi de Mihail Valvul și de Teofil. Au îndurat temniță, foame, sete, bătăi, răni și surghiunuri, vreme de peste douăzeci de ani, între anii 817 și 842.

În aceste suferințe, Sfântul Teodor și-a dat sufletul Domnului — Biserica îl prăznuiește la 27 decembrie. Sfântul Teofan a trăit până la împăciuirea Bisericii, când Mihail, fiul lui Teofil, împreună cu împărăteasa Teodora, au readus în biserici sfintele icoane și au reabilitat pe toți cei prigoniți pentru ele. Atunci, Teofan a fost readus din exil și hirotonit Mitropolit al Niceei de către Patriarhul Metodie, care a biruit erezia iconoclastă.

Sfântul Teofan a alcătuit numeroase canoane și cântări bisericești, între care și un Canon pentru cinstirea sfintelor icoane. După multe osteneli și dureri, a adormit în pace, mutându-se la cereasca odihnă.

Sfânta Muceniță Zenaida (și Filonila)

Sfintele Mucenițe Zenaida și Filonila erau surori din Tarsul Ciliciei și rude ale Sfântului Apostol Pavel. Lăsându-și patria și averile, s-au făcut că practică meșteșugul vindecării, dar în adevăr împlineau lucrarea apostolească, aducând oamenii la credință.

Ajungând în cetatea Dimitriadei, s-au retras într-o peșteră, unde și-au petrecut viața în rugăciune și nevoință. Acolo, Sfânta Zenaida vindeca bolnavi și suferinzi, până când s-a mutat la Domnul. Filonila, sora ei, s-a dăruit postului, privegherii și rugăciunii, săvârșind și ea multe minuni. După o viață de nevoință și slujire, s-a despărțit de cele vremelnice și s-a unit cu Hristos în veșnicie.